Au fost destule cazuri in care oameni normali au ucis, au murit, si-au distrus familiile sau si-au ratat scoala din cauza jocurilor video. Daca multe dintre motivele pesonale ale autorilor au ramas ascunse, cele care tin strict de joc au fost facute publice in studii psihologice.
Desi pare greu de crezut, unele dintre cele mai populare jocuri din lume, sunt special concepute in asa fel incat sa creeze dependenta.. In mod sigur, putem vorbi aici despre Lineage II sau despre World of Warcraft, cele mai jucate MMORPG-uri, insa nu putem da la o parte nici jocurile din celelalte categorii. Nu putem blama producatorii din moment ce suntem constienti ca exista o adevarata industrie a jocurilor care, ca oricare alta industrie, trebuie sa apeleze la diferite metode, uneori neortodoxe, pentru a-si atinge target-ul de vanzari.
Stimuli si premii
Metoda de baza folosita a fost, initial, gandita de Skinner – un behaviorist al anilor ‘50. Aportul lui in psihologie consta in teoria conform careia fiecare om poate fi stimulat sa execute anumite lucruri pe baza unor stimuli sau premii. Pe acelasi principiu functioneaza si jocurile care creeaza dependenta. Jucatorul trebuie sa bata 1000 de mobi pentru a primi o reteta si, pentru ca fara acea reteta el nu va putea juca in continuare, el va face asta, indiferent cat timp ii va lua si de cate ori va fi nevoie.
Aceasta teorie se aplica tuturor jocurilor care sunt quest-based si este modalitatea producatorilor de a face jucatorii sa joace cat mai mult timp, chiar daca asta inseamna sa execute miscari repetitive luni intregi si nu le va face placere.
Succesul in viata online, aproape garantat.
A doua metoda de a crea dependenta este strans legata de prima, insa tine de perceptie si nu de motivatie. Creierul uman nu poate face diferenta intre virtual si real. Din aceasta cauza, daca lucrurile dobandite in joc vor fi facute depunand un anumit efort ele vor fi considerate reale de catre inconstientul jucatorului.
Acest lucru conduce la dependenta intr-o mare masura si se bazeaza pe o logica simpla: creierul considera ca obtine in joc tot ceea ce ar trebui sa caute in viata reala: afirmare, prieteni, bunuri materiale, protectie, statut social, astfel incat nu mai impinge jucatorul sa le caute in afara mediului virtual, obligandu-l sa ramana acolo cat mai mult. Pana la urma, nimeni nu si-ar abandona statutul pentru a o lua de la zero in alt loc, de buna-voie. Asa se explica majoritatea oamenilor care isi neglijeaza viata reala pentru un joc sau multe dintre cazurile cele mai grave. Pe baza acestei idei, in Coreea de Sud, itemele virtuale sunt considerate bunuri reale.
Personificarea caracterelor
In jocurile MMORPG joci cu un caracter care are bine definita pozitia in societatea virtuala, mai mult decat atat, acestea au destin unic, fiecare alegandu-si drumul in viata, meseria sau experientele, astfel transpunand jucatorul in caracter, traindu-i si conducandu-i destinul. In timp, jucatorul se ataseaza de caracterul virtual si devine una cu el, in multe jocuri fiind implementate chiar animatii sociale pentru caractere, acestea danseaza, saluta politicos, canta, accepta sau refuza s.a.
Personificarea caracterului virtual prin jucator face renuntarea la joc si mai grea, aceasta implicand pe langa despartirea de mediul online si parasirea caracterului indragit, cel pe care l-a crescut, caruia i-a croit drumul unic in societatea virtuala.
Interactiuni umane, viata sociala
Pentru a dobandi cele mai importante lucruri din joc trebuie sa faci parte dintr-un party, acesta e format din mai multi jucatori cu meserii diferite dar compatibile. Fiind prima forma de activitate sociala pe care o intalnesti in joc, te atasezi de participantii la party si discuti cu ei ore in sir in timp ce interprinzi actiuni repetitive, ajungand sa ii cunosti si sa ii numesti “prieteni” sau “colegi”.
A doua forma de activitate este apartenenta la un clan sau guilda, de cele mai multe ori lupti sa ajungi in cele mai ravnite grupuri, care iau parte la razboaie cu cei mai importanti oameni ai serverului. Aici intervine echipa, jucatorii petrec mult timp online cu oamenii din clan si dezvolta un soi de familie.
Astfel jocul satisface toate nevoile de interactiune umana ale jucatorului. Acesta are o familie(clanul), are prieteni cu care joaca(party-ul), isi creeaza inamici virtuali(clanul adversar) si uneori chiar se indragosteste online.
Pingback: Tweets that mention 4 motive pentru dependenta de jocuri online | Blog Jocuri -- Topsy.com
Pingback: Jocuri multiplayer cooperative | Blog Jocuri
nu cred ca sunt multi dependentii
Foarte interesant articolul.De bază aş spune pentru sănătatea noastră .
sunt ………………………….rau
Un articol excelent,si foarte adevarat,sustin asta deoarece am patit pe propia piele tot ce scrie mai sus….